Cei care salveaza lumea de.....Apocalipsa...

  Cu atâtea apocalipse pe cap , ne-am pricopsit şi cu salvatori dedicaţi....daca nu si plătiţi...
    Vorbesc cu emfază sau disimulată discreţie despre meditaţiile indelungate -ţinute presupun  şi in poziţii incomode , spre a le fi râvna mai primită...şi a ne mai adăuga câteva secunde chinului existenţial.
    Cum să le explici , că în primul rând ar fi bine să se salveze ei înşişi, de apocalipsa interioară care se petrece clipă de clipă  ,dacă nu esti treaz...
 Cum să le explici că rugaciunile Bisericii , pe care le rostesc in gând oamenii la fiecare Liturghie se ocupa si de cei vii si de cei morţi  , de sute de ani ,simplu şi firesc ...
 Am o "ciudă" nedisimulată şi o tristeţe neputincioasă  faţă de cei care şi-au trădat credinţa străbuna , şi-au imbraţisat tot felul de rătăciri alambicate , mondo-orientalo-absolute...pe considerentul că oamenii s-au trezit si nu mai pot fi păcăliţi  cu poveşti ortodoxe...
 

Suntem picături dumnezeişti , cazute vremelnic pe un pământ pe alocuri învârtoşat şi străin...
Si blogg-ul acesta îmi inspiră teama şi insingurare , ca şi cum m-ar fi zvârlit cineva intr-o carceră intunecoasă ca gura unui monstru...
Azi sunt temătoare , sovăielnică ,cred că o sa-mi aduc câteva lucruşoare dragi :în primul rând o iconiţă , câteva floricele de câmp si o mireasma de brad bătrân şi prietenos...