Cu atâtea apocalipse pe cap , ne-am pricopsit şi cu salvatori dedicaţi....daca nu si plătiţi...
Vorbesc cu emfază sau disimulată discreţie despre meditaţiile indelungate -ţinute presupun şi in poziţii incomode , spre a le fi râvna mai primită...şi a ne mai adăuga câteva secunde chinului existenţial.
Cum să le explici , că în primul rând ar fi bine să se salveze ei înşişi, de apocalipsa interioară care se petrece clipă de clipă ,dacă nu esti treaz...
Cum să le explici că rugaciunile Bisericii , pe care le rostesc in gând oamenii la fiecare Liturghie se ocupa si de cei vii si de cei morţi , de sute de ani ,simplu şi firesc ...
Am o "ciudă" nedisimulată şi o tristeţe neputincioasă faţă de cei care şi-au trădat credinţa străbuna , şi-au imbraţisat tot felul de rătăciri alambicate , mondo-orientalo-absolute...pe considerentul că oamenii s-au trezit si nu mai pot fi păcăliţi cu poveşti ortodoxe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu