sâmbătă, 2 martie 2013

"Vezi-ţi de ortodoxia ta !"

         Citeam pe blogurile prietenilor mei despre faţa nedorită a suferinţei .Acel gen de suferinţă care nu-ţi face cinste...te găseste dezgolit  ,desfrunzit  aidoma unui fruct  chircit  care si-a pierdut orice urma de viaţă...
        Da , exista şi clipe  reci în care  ,parcă , te depărtezi cu buna stiinţă de armonia vietii , de armonia suferinţei acceptate  cu acea rabdare  atat de inteleaptă , pe care aş ridica-o la rang de "trofeu " al vieţii...
       In viaţa socială se fuge de suferinţă , exista mii de feluri de pastile , terapii , antidoturi  , orice, numai sa scapi de ea...
       Şi-atunci , cum să nu iubeşti ortodoxia? cum sa rămaâi insensibil la şuvoiul ei limpede în stare să te spele de toate relele în cel mai firesc mod cu putinţă ? Cum să-i explici unui  suferind de meserie că exista o bucurie tacută  a trăirii a ceea ce ţi-este dat să trăiesti , o smerenie atat de delicată a acceptării , care te face liber.
       Şi cum să nu te miri cand  cei din jur sunt orbi la toată comoara aceasta  care ar ajunge tuturor  şi te  apostrofează -convinşi fiind ca te îmbeţi cu apă rece-  cu un  :  "Vezi-ţi de ortodoxia ta ! "
     
     
     
     

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu trebuie sa ne mai mire nimic...Mantuitorul ne invata : "Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi." (Matei 7:6)

    RăspundețiȘtergere