Astăzi am retrăit o intâmplare de pe vremea când învăţam tabla înmulţirii cu fiul meu...La un moment dat mi-am dat seama că treaba nu mergea deloc , nu se lega nimic .Octavian era speriat deja , eu la fel ..Tabla inmulţirii devenea un instrument de tortură nemilos...Ne străduiam amândoi să ajungem la liman, şi totuşi într-un final am depus armele. Şi cum stăteam aşa , tacuţi amândoi , am început să simt lacrimi cuminţi şiroindu-mi pe obraji ...Mirată mi-am îndreptat privirea spre copil .Şi pe faţa lui şiroiau lacrimi ,parcă ar fi vrut să mă roage să-l iert şi să nu mai fiu supărată pe neîndemânarea lui în ale matematicii ...
N-o sa uit niciodată clipa aceea tainică în care lacrimile şi linistea făceau din noi doi-mamă şi fiu- un singur trup ,ca în vremea celor noua luni minunate şi-atunci am conştientizat că sunt mamă şi ca trebuie să găsesc o soluţie . E una din cele mai covârsitoare amintiri ...
Un val de iubire si speranţă mi-a inundat sufletul şi veselă ca o rândunică am "găsit" ideea salvatoare: am inventat un joc cu bileţele colorate frumos pe care am scris , pe rând toată tabla înmulţirii . Răspunsurile corecte curgeau ca o ploaie zglobie de primăvară. Mi s-a părut cea mai frumoasă victorie din viaţa mea...iar fiul meu era si el fericit şi cu ochişorii sclipind de bucurie ...Şi ,Doamne , de câte ori m-ai ajutat şi de atunci încolo să dau răspunsuri potrivite la întrebări care răscoleau mintea unui băiat sensibil şi retras...De fiecare dată ai transformat deznădejdea în zâmbete senine...
De multe ori mi se întîmplă să fiu în preajma unor oameni dragi ,care au necazuri ,sunt mâhniţi ,dar nu reuşesc "să-i învăţ tabla înmulţirii" .Oare pentru ca nu sunt eu omul potrivit ? Neputinţa aceasta nu are totdeauna un final fericit...sau nu avem noi răbdarea să urmărim până la capăt desfăşurarea evenimentelor?
Iubirea adevărată e răspunsul . Dacă doi oameni se iubesc soluţiile dăruite de Dumnezeu îşi fac loc fără împotrivire în inima fiecăruia ...
Mulțumesc.
RăspundețiȘtergereSi eu iti multumesc...:)
Ștergere