Etajul

                     O să încep a scrie, cu relatarea unei discuţii care a avut loc  între mine şi fiul meu ,pe când avea  câţiva anişori , nu foarte mulţi...
                      Într-o dimineaţă , mi-a povestit  un vis pe care l-a avut.... era intr-un lift  şi Dumnezeu , cu fiecare faptă bună sau rea  pe care o făcea , îl cobora sau urca cu  un etaj ...
                      Era foarte preocupat şi afectat de semnificaţia acestei  întâmplări  , vedeam că încearcă să-şi explice singur , în curăţia sufleţelului  şi ca o concluzie , rostită cu o înţelepciune de om bătrân , mă întreabă :  "Mamă , oare eu la ce etaj sunt ?"
                       Vă rog să mă credeţi , am rămas "tablou"...Era o întrebare retorică ,de fapt , la care oricum nu cred că am găsit un răspuns  pe măsura ei ...A fost un moment , din multe altele, în care am conştientizat  darul pe care ni-l face Dumnezeu prin copiii nostri  , pe care ar trebui să-i ascultăm cu adevarat , pentru că au tot timpul ceva să ne "comunice" , cât ar fi ei de mici sau de mari...
                       Din timp în timp , îmi pun întrebarea din vis şi aş vrea să pot să-mi dau un răspuns sincer ...